TERAPIA CU OZON IN CHIRURGIE

Aici puteti gasi cateva materiale care arata experienta Rusiei in folosirea terapiei cu ozon in practica chirurgicala incluzand mecanismele de actiune terapeutica a terapiei cu ozon asupra legaturilor patogene si a simptomelor clinice principale ale celor mai intalnite patologii chirurgicale la fel ca si metodele recomandate de terapie cu ozon si rezultatele clinice asteptate.

PERITONITA

Folosirea terapiei cu ozon in tratamentul complex al formelor diferite de peritonita este bazat pe mecanismul dublu de actiune patogenica a ozonului. In primul rand, efectul sau local prin activitatea de dezinfectare versus bacterii, virusuri si fungi rezultata prin lezarea mebranelor lor datorita oxidarii fosfolipidelor si lipoproteinelor, a ruperii lanturilor polipeptidice si a proteinelor. Si in al doilea rand, efectele sale metabolice sistemice directionate catre complexele protein- lipidice in plasma si membranele celulare conduce la o crestere a pO2 si a eliminarii hipoxiei la nivel cellular, transformarea si sinteza de substante biologic active, eliminarea toxemiei, activarea celulelor imunocompetente, imbunatatirea reologiei si functiei sanguine de transport a oxigenului, scaderea in intensitate a proceselor de peroxidare lipidica si activarea sistemelor de aparare antioxidanta ale organismului.

Schema de tratament cu terapia cu ozon depinde de forma, extinderea si faza peritonitei care definesc doza si metoda de terapie cu ozon.

Toate variantele de terapie sugerate de medici diferiti pentru tratarea peritonitei se bazeaza pe folosirea combinata de metode locale si sistemice de terapie cu ozon, in completare a terapiei traditionale.

S.V.Semenov, A.S.Snigorenko, B.P.Kudryavtsev au sugerat ca schema optima folosirea amestecului gazos de ozon/ oxigen la pacientii cu peritonita luand in considerare sindromul de insuficienta multipla de organe asociat.

Folosirea locala a ozonului si a preparatelor care contin ozon: in timpul interventiei, dupa eliminarea sursei de peritonita, cavitatea abdominala este spalata cu ser fiziologic, apoi umpluta pentru 10- 15 minute cu solutie de ser fiziologic ozonat si racit la 10-12 C. Verificarile repetate si spalarile cavitatii abdominale sunt efectuate zilnic pana la remisia totala a infectiei intraabdominale, si pentru acest scop cavitatea este in primul rand spalata cu 3-4 l de ser fiziologic si apoi umpluta cu ser fiziologic ozonat pentru o anumita perioada de timp.

Folosirea parenterala a serului fiziologic ozonat: infuzii intravenoase de 400 ml de solutie ozonata racita incep in perioada preoperatorie si apoi continua 5- 10 zile.

Folosirea enterala a serului fiziologi ozonat: aceasta procedura este folosita in scop de detoxifiere in timpul primelor 3-4 zile, 800 ml de ser ozonat racit este introdus pe o sonda nazogastrica.

Reflexoterapia cu ozon: in ziua 2-3 dupa interventie, pentru stimularea motilitatii intestinale complexul de modalitati terapeutice include de asemenea reflexoterapia cu ozon- introducerea de ozon gazos in punctele biologic active dupa indicatiile medicului.

In caz de peritonita purulenta generalizata, in fazele toxica si reactiva, terapia folosita ar trebui sa include lavajul peritoneal al cavitatii abdominale cu solutie salina ozonata de 2-3 ori pe zi, pentru 3-4 zile, cu scurgerea pasiva a lichidelor de spalatura.

In cazul unui numar mare de persoane ranite, in particular in conditiile chirurgiei militare, folosirea parenterala de solutie salina ozonata este inlocuita de autohemoterapia majora de sange autolog sau de la donor. In caz de indicatie de transfuzie sanguina, hemoterapia majora este indeplinita cu sange de la donor.

Insuflatiile rectale cu ozon: pentru eliminarea toxemiei si stimularea motilitatii intestinale, in a 2-3 zi se recomanda inceperea insuflatiilor rectale pentru 5-8 zile.

Drept criteriu de eficienta a schemei date de tratament sunt considerate tabloul clinic, indicii care definesc severitatea endotoxicozei, datele investigatiilor biochimice si imunologice, rezultatele bacteriologice, starea microcirculatiei in peretele intestinal, rezultatul final al tratamentului.

Investigatiile efectuate au aratat ca in ziua 5 de tratament cu ozon se ajunge la o scadere a peroxidarii lipidice si o activare moderata a sistemului antioxidant. Indicii de leucocitoza, indicele leucocitar al intoxicatiei, moleculele de masa medie, se apropie de normal in ziua 4-5, este o dinamica pozitiva a indicilor reologici ai sangelui (A.I.Korabelnikov, E.A.Apsatarov, 2000).

Tacticile de terapie cu ozon in cazul peritonitei ar trebui determinate in functie de cateva aspecte importante. Cunoscand efectul distructiv al dozelor ridicate de ozon asupra membranelor celulare, doza zilnica de ozon nu trebuie sa depaseasca 6000- 8000 mcg (A.S.Snigorenko, S.V.Semenov, 2000). Doza de ozon are o relatie direct proportionala cu varsta pacientului: cu cat organismele sunt mai tinere, cu atat doza de ozon este mai scazuta, si din contra dozele cresc o data cu inaintarea in varsta a pacientului, si ar trebui de asemenea determinate individual pentru fiecare pacient. In cazul combinarii ozonului cu alte metode care au un efect similar de actiune (terapia laser, iradierea sanguina cu ultraviolete, oxigenarea hiperbara), alegera metodelor, dozajului si duratei de terapie cu ozon ar trebui sa fie facuta sub controlul nivelului de peroxidare lipidica si a activitatii sistemului antioxidativ.

Folosirea rationala a terapiei cu ozon permite o scadere considerabila a simptomelor de endotoxicoza, complicatiilor si letalitatii datorate peritonitei si ajuta la grabirea vindecarii.

RANILE PURULENTE

Efectul ozonului medical pe suprafata ranilor purulente este realizat prin terapie combinata.

Terapia locala cu ozon conduce la eliminarea hipoxiei regionale in locul purulent prin stimularea activitatii enzimelor respiratorii succino- dehidrogenaza si citocrom- oxidaza. Acest lucru are loc alaturi de o crestere partiala a tensiunii oxigenului in rana cu 10- 16% in comparatie cu nivelul initial (Yu.N.Belokurov, V.M.Molodkin, 1995) si mentinerea unui nivel ridicat de oxigenare tisulara in perioda imediat urmatoare dupa realizarea tratamentului. Normalizarea metabolismului tisular este asociata cu eliminarea cidozei, imbunatatirea microcirculatiei si trofismului tesuturilor modificate de inflamatie, normalizarea proceselor de reparare si accelerarea epitelizarii.

Ozonul in faza gazoasa si ozonul continut in solutii de cristaloizi este capabil sa suprime cresterea florei bacteriene: stafilococica, Proteus, Colibacil, Klebsiella, fungi, flora aneroba. Cu ajutorul ozonului se ajunge la o crestere a sensibilitatii microbilor la antibiotice, lucru care reduce doza lor si timpul de expunere. Se ajunge la o decontaminare bacteriana rapida a ranilor, curatarea suprafetei lor de masele necrotice, aparitia tesutului de granulatie si epitelizarea marginilor. Cu terapia cu ozon in ziua 3-4 se ajunge la disparitia sindromului dureros.

Folosirea parenterala de ozon produce un efect de detoxifiere a organismului, grabeste corectarea proceselor legate de radicalii liberi, activeaza enzimele endogene de aparare, imbunatateste reologia sangelui, conduce la mobilizarea imunitatii celulare si umorale.

Dupa tratamentul chirurgical al focarului purulent, suprafata ranii este expusa la irigatii cu amestec gazos de ozon/ oxigen cu ajutorul unei camere cadru de plastic (rana a fost anterior umectata). Concentratia de ozon si timpul de expunere depind de aria afectata, factorul cauzant, gradul de severitate al procesului purulent- inflamator. O data ce se ajunge la curatirea locului patologic de masele necrotice si aparitia granulatiei, concentratiile ridicate de ozon ar trebui scazute gradat, pentru stimularea regenerarii si completarea epitelizarii. Frecventa tratamentelor si durata cursului de tratament pentru terapia locala cu ozon ar trebui determinate individual.

Pentru accelerarea curatarii suprafetei ranii de necroza si puroi, este posibila inaintea irigarii cu un amestec gazos ozon/ oxigen folosirea “mini”- bailor cu apa distilata rece ozonata.

Pentru curatarea locala este de asemenea posibila folosirea de ser fiziologic ozonat sub forma irigatiilor suprafetelor patologice.

Dupa tratamentul local al focarului inflamator, exista un timp pentru aplicatii de solutii ozonate sau ulei de masline ozonat. S.N.Gorbunov sugereaza pentru primele 2-3 zile acoperirea ranii cu pansamente tratate cu solutie de clorura de sodium 10%.

Este necesara realizarea zlinica de perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat la un volum de 400 ml pentru 10 zile. In caz de endotoxicoza severa solutia salina ozonata poate fi introdusa de doua ori pe zi sau in combinatie cu autohemoterapia majora cu ozon de doua ori pe saptamana.

Datoria supresiei mecanismelor compensatorii- adaptative ale organismului, terapia combinata ar trebui sa include folosirea antioxidantilor.

Combinarea metodelor locale si sistemice ale terapiei cu ozon in tratamentul ranilor purulente permite scurtarea duratei de tratament, repetarea operatiunilor, letalitate.

ULCERELE TROFICE

In tratamentul acestei patologii, terapia cu ozon se bazeaza pe principalele proprietati ale acestuia: efectele bactericide, analgezice, de imbunatatire a proprietatilor reologice ale sangelui in zona microcirculatorie, activarea proceselor intra si extracelulare dependente de oxigen, intensificarea activitatii celulelor imunocompetente si a regenerarii.

Tratamentul include mai multe metode de terapie cu ozon: local- irigatii gazoase locale ale proceselor focale cu ajutorul camerei de plastic, injectii subcutanate in jurul locului de ulceratie, aplicatii de ulei ozonizat; sistemic- perfuzii de solutie salina ozonizata. Schema de tratament pentru fiecare pacient este determinata individual in functie de carcaterul si de marimea ulcerului, si de modalitatea sa de aparitie.

Dupa 2-3 proceduri de terapie cu ozon, pacientii mentioneaza remisiunea durerii, scaderea senzatiei de greutate in membrul afectat, a senzatiei de arsura si de durere, regresiunea inflamatiei locale. Dupa 6-8 proceduri se ajunge la o curatare active a ulcerului, aparitia granulatiei, procesul gradual de epitelizare locala si a marginilor. Se ajunge la o imbunatatire generala a starii pacientului, stabilizarea profilului lipidic, activarea sistemului antioxidant enzimatic.

In anumite cazuri, epitelizarea suprafetei ulcerului apare dupa al doilea curs de tratament complex cu ozon, cand intervalul dintre ele este de 2-3 saptamani. Daca este necesara chirugia plastica, folosirea ozonului pentru vindecare conduce la transplantabilitatea totala. Recidivarea ulcerului este redusa considerabil, timpul de spitalizare al acestui grup de pacienti este scazut.

LEZIUNILE DE DECUBIT

Folosirea terapiei cu ozon in cazul leziunilor de decubit este cea mai convenabila metoda atat pentru pacient cat si pentru medic din celelalte alte metode de tratament traditional. Nu cauzeaza nici un deranj pacientului. Duce la disparitia rapida a necrozei si a mirosului neplacut.

Metodele recomandate de terapie cu ozon:

Irigatiile gazoase cu ozon/ oxigen sub “palnia de suctiune”, in conditii de presiune scazuta;
Autohemoterapia majora cu ozon.

In cazul tesuturilor intens contaminate sau necrotizate, associate cu supuratie, in scopuri bactericide este necesara efectuarea irigatiilor cu ozon la concentratii ridicate ale ozonului pe o durata de 2- 40 de minute in functie de toleranta. In caz de tendinta la vindecare concentratiile de ozon folosite ar trebui scazute gradat, altfel exista riscul de redeschidere repetata a ranilor. Durata tratamentului si frecventa procedurilor este determinate individual. Alaturi de terapia locala cu ozon, este necesara realizarea autohemoterapiei majore cu ozon pentru stimularea proceselor dependente de oxigen, a metabolismului, a sistemelor de aparare ale organismului, eliminarii hipoxiei tisulare.

LEZIUNILE TERMICE (ARSURILE)

Ozonul este folosit impotriva mecanismelor majore de lezare tisulara- stresul oxidative care se dezvolta din prima zi a socului in urma arsurii, datorita intensificarii acute a proceselor oxidative si insuficientei sistemelor antioxidante de aparare. Administrarea de oxigen activ dozat terapeutic faciliteaza restaurarea echilibrului dinamic intre peroxidarea lipidica si enzimele antioxidante. Se ajunge la o scadere considerabila a nivelului endotoxemiei care duce la o corectare mai bine manifestata a statusului immunologic, o crestere a activitatii fagocitice. Ozonul asigura optimizarea sistemelor respirator, cardiac si secretor. Participa in mod activ la corectarea practic a tuturor proceselor patologice impiedicand sindromul de insuficienta poliorganica a pacientului ars. Toate cele mai sus mentionate permit considerarea terapiei cu ozon ca o metode de detoxifiere endogena.

Metodele recomandate de terapie cu ozon:

Perfuziile intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat sau autohemoterapia majora cu ozon pentru efectele sistemice;
Irigatiile gazoase cu ozon cu ajutorul camerelor de plastic pentru efecte locale.

Tratamentul local al ranilor arse sub forma irigatiilor gazoase in camere de plastic faciliteaza eliminarea florei patogene si inflamatiei in interiorul si exteriorul ranii, formarea de tesut sanatos de granulatie, reducerea timpului necesar pentru vindecarea ranilor, imbunatatirea atuotransplantului la ranile prfunde.

Irigatiile gazoase cu ozon la nivelul suprafetelor arse sunt realizate la concentratii ridicate de ozon in cazul contaminarii lor, apoi in caz de curatare a ranilor si de incepere a epitelizarii focale si marginale, concentratiile de ozon ar trebui sa fie gradat scazute. Durata si frecventa terapiei locale cu ozon este individuala.

Pentru tratamentul chirurgical al suprafetelor arse, solutia salina ozonata (la concentratii ridicate de ozon) este pe larg folosita ca agent bactericid. In etapa de epitelizare a tegumentului, este posibila folosirea aplicatiilor de ulei de masline ozonizat.

In timpul terapiei cu ozon, se ajunge la o crestere considerabila a pO2, o scadere a nivelului de glucoza in sange, si a produsilor suboxidati, la o dinamica rapida de scadere a markerilor intoxicatiei endogene, imbunatatirea proprietatilor reologice ale sangelui, normalizarea activitatii antioxidante de aparare, eliminarea disfagocitozei, normalizarea indicilor limfocitelor T, IgM, IgA, IgG.

Eficienta clinica a terapiei cu ozon in terapia complexa de infuzie- transfuzie a pacientului ars ne permite folosirea sa la potential maxim.

BOALA DISTRUCTIVA PURULENTA A PLAMANULUI SI PLEUREI

Terapia cu ozon este inclusa in tratamentul complex al bolilor purulent distructiva ale pleurei si plamanului pentru a depasi bacteraemia, intoxicatia endogena prin potentialul puternic oxidativ al ozonului, pentru stimularea sistemelor protectoare si compensatorii ale organismului, corectarea metabolismului energetic, stabilizarea apararii antioxidante. Terapia cu ozon scade insuficienta sistemului de drenaj tisular, intensifica procesele de microcirculatie, imbunatatind furnizarea periferica de oxigen.

Terapia oxidativa este realizata ca o combinatie de perfuzii si spalarea cavitatii empiemului cu ajutorul solutiei saline ozonate.

Terapia locala cu ozon in piotorace si piopneumotorace este realizata prin punctionarea cavitatii pleurale, si spalarea sa prin drenaj cu ajutorul solutiei saline ozonate. Aceste proceduri sunt realizate zilnic pe o durata de 5-8 zile in functie de severitatea procesului. Solutia salina ozonata este de asemenea introdusa intravenos pe o durata de 4-5 zile (R.B.Mumladze etc, 1998) in cadrul programului complex de tratament prin perfuzii.

Dupa 2-3 proceduri de terapie locala cu ozon se ajunge la o scadere a numarului de microbi in exudatul pleural sau la disparitia completa a lor. In a 2-3 zi de la inceputul terapiei cu ozon se ajunge la imbunatatirea starii generale a pacientului: imbunatatirea apetitului, normalizarea temperaturii corporale, stabilizarea indicilor hemodinamici. O scadere a simptomelor inflamatorii se manifesta ca o scadere a indicelui leucocitar, scaderea numarului de molecule medii, in nivelul produsilor finali ai peroxidarii lipidice, normalizarea indicilor imunologici, a nivelelor de uree, creatinina, bilirubina si antioxidanti.

Terapia cu ozon intensifica efectul terapiilor antibacteriene si de detoxifiere in tratamentul complex, stimuleaza in mod considerabil procesele reparatorii, ceea ce duce la scurtarea perioadei de spitalizare si scaderea procentului de evolutii nefaste.

ARTROPATIILE (ARTROZA DEFORMANTA, ARTRITA, EPICONDRITA, BURSITA CRONICA)

Datorita proprietatilor ale unice, terapia cu ozon este folosita cu succes in tratamentul artropatiilor. Rezultatul terapiei efectuate este bazat pe efectul antiinflamator, obtinut prin modularea de catre ozon a sistemului de prostaglandine formand efectul de aparare antioxidanta intracelulara a organismului impotriva reactiilor de activare a radicalilor liberi (Chow, 1981; Rokitansky, 1987). Efectul analgezic este obtinut prin penetrarea de catre ozon a zonei de inflamatie articulara si oxidarea mediatorilor care induc durere (E.Riva Sansewermo, 1989). Oxigenul activ imbunatateste metabolismul tesuturilor articulare si a structurii cartilajului de protectie prevenind distrugerea lor viitoare, refacerea proceselor tisulare, a microcirculatiei in tesuturile afectate, produce un efect regenerative.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

Injectii cu ozon intra sau peri- articular;
Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de solutie salina ozonata.

Deja dupa prima procedura cei mai multi pacienti au mentionat o eliminare a sindromului dureros, o crestere a intervalului de miscare pasiva si activa in articulatia afectata. Perioada fara durere dupa cursul terapiei cu ozon dureaza in medie 3-5 luni, apoi cursul de tratament ar trebui repetat.

Se ajunge la o crestere a eficientei terapiei in tratamentul artropatiilor prin o combinatie dintre terapia oxidativa si alte metode de tratament cum sunt cele medicamentoase, folosirea fizioterapiei (C.Simsen, 1995).

Luand in considerare cele mai sus mentionate, se recomanda ca dupa introducerea de ozon sa se introduca in cavitatea intraarticulara diprospan- glucocorticid 1 ml o data pe saptamana, pentru un total de 3-5 proceduri (V.N.Gretchko, 2000), sau preparatul Zeel- T, 5 injectii la un interval de 2-3 zile, (Z.S.Mironova etc, 1998; V.V.Lintyakov, L.I.Musatova, 2001). Folosirea acestei terapii complexe permite organismului sa isi mentina homeostazia structurala creand conditii pentru regresia procesului patologic.

ATEROSCLEROZA ARTERIALA OBSTRUCTIVA A MEMBRELEOR INFERIOARE

Tulburarile la nivelul ciruclatiei periferice arteriale, in particular la nivelul membrelor inferioare, sunt considerate indicatia principala pentru terapia cu ozon la doze scazute prin producerea unor efecte pe diferitele lanturi patogene.

O crestere a rezistentei la peroxidare a eritrocitelor prin folosirea de doze terapeutice de ozon conduce la o crestere a elasticitatii si deformabilitatii eritrocitelor, lucru care are un efect benefic pentru proprietatile reologice ale sangelui in patul microcirculator si asupra functiei sanguine de transport de oxigen, imbunatatind eliberarea de oxigen in zona capilara si crescand folosirea lui. Din acest motiv terapia cu ozon imbunatateste proprietatile structural- functionale ale membranelor celulare, lucru care joaca un rol principal in procesele oxidative cu radicali liberi si in sinteza de antioxidanti endogeni, suprimarea agregarii celulelor rosii. Dezechilibrul intre aceste doua procese este unul din mecanismele care induc ateroscleroza. Multumita optimizarii circulatiei periferice, terapia cu ozon faciliteaza o scadere a tonusului arteriolelor si o deschidere a capilarelor nefunctionale la fel ca si o imbunatatire a functii de anastomoza colaterala compensatorie cu un efect de prelungire.

Folosirea cu succes a terapiei cu ozon depinde in cea mai mare parte de indicatia corecta a fiecarui caz individual. Experienta a indicat ca metodele angiologica, chirurgicala si cu ozon nu ar trebui sa intre in competitie unele cu altele, ci, ideal, sa se sustina unele pe altele.

Principalele indicatii pentru metodele sistemice de terapie cu ozon sunt:

Obliterarea adanca a vaselor care sunt pur accesibile pentru chirurgie datorita marimii mici
In stadiile IIa si IIb atunci cand exista o tendinta de colateralizare
In perioada postoperatorie pentru a preveni restenozarea
In cazurile in care chirurgia este contraindicate si terapia cu ozon este de importanta ridicata;
In stadiul IV de obliterare atunci cand scopul tratamentului nu este de a exclude neaparat amputatia, ci de a minimaliza marimea sa (Rokitansky, 1982).

Metode recomandate de terapie cu ozon:

Perfuzie intravenoasa picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat
Injectii subcutanate cu ozon in punctele biologic active
Irigatii cu ozon gazos cu ajutorul unei camere de plastic la presiune ridicata.

Dupa 4-5 proceduri pacientii mentioneaza scaderea durerii la mers, scaderea distantei mersului fara durere, scaderea senzatiei de raceala locala. Dupa 2-3 infuzii cazurile de crampe la nivelul talpii la mers si repaus au fost observate rar. Se ajunge la o schimbare pozitiva a nivelului sanguin de antioxidanti enzimatici, scadere a produsilor de peroxidare lipidica, normalizarea schimbului de lipide- colesterolul total, B- lipiproteinele, trigliceridele, lipidele totale.

Caracterul pe termen scurt al imbunatatirii clinico- functionale (5-7 luni) la pacientii cu ateroscleroza arteriala obliteranta a membrelor inferioare necesita repetarea cu regularitate a cursurilor de terapie.

Astfel, ozonul medical imbunatateste microcirculatia si oxigenarea tesuturilor in intregul organism, optimizeaza homeostazia sa legata de oxigen si cauzeaza reorganizarea reactiilor compensatorii in situatiile de patologie pe mai multe nivele ale sistemului vascular, ceea ce duce la refacerea functiilor de circulatie periferica prin pornirea functiei colateralelor.

COMPLICATIILE DIABETULUI ZAHARAT

Nivelele de glicemie crescute pe perioada lungi de timp in cadrul diabetului zaharat duc la schimbari ireversibile la nivelul vaselor sanguine, ale rinichilor, ochilor si sistemului nervos.

Folosirea ozonului in tratamentul angiopatiei diabetice se bazeaza pe abilitatea sa de a produce un efect pozitiv asupra metabolismului carbohidratilor si a lipidelor, de a imbunatati functia de transportor de oxigen a sangelui, de a elibera tulburarile microcirculatorii de asemenea prin influenta sa pozitiva asupra proprietatilor reologice ale sangelui, si la fel pentru un efect activ asupra procesului de peroxidare lipidica si a sistemului de aparare antioxidanta. Deci, este recomandat sa se includ terapia cu ozon in schema de tratament a complicatiilor diabetului zaharat care este verificata din punct de vedere patologic.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

Perfuzii intravenoase de ser fiziologic ozonat

Dupa cursul de terapie cu ozon, pacientii mentioneaza clarificarea vederii, este o dovada obiectiva legata de o crestere a acuratetii initial scazute a vederii, scaderea numarului de hematoame la nivelul globului ocular, cresterea abilitatii de munca. Se ajunge la schimbari in intensitatea si felul durerii in picioare la mers si in repaus, in prezenta paresteziei la nivelul picioarelor, imbunatatirea tropismului tegumentar. Alaturi de scaderea nivelului de glucoza, colesterolului si trigliceridelor, a agregarii eritrocitare se ajunge si la o normalizare a nivelului de produsi de peroxidare ai lipidelor si o crestere a activitatii de aparare antioxidanta in plasma sanguina.

Datorita imunitatii suprimate in diabetul zaharat se ajunge la dezvoltarea de complicatii amenintatoare- sindromul piciorului diabetic cu afectare necrotic- purulenta. Terapia cu ozon este inclusa in tratamentul complex al acestui process patologic sever, pentru a atinge o corectare mai rapida si mai eficienta a tulburarilor de homeostazie, a fagocitozei, imunitatii, microcirculatiei, activarii proceselor oxigen dependente in organism, cresterea substraturilor energetice, eliminarea intoxicatiei endogene. In cazul proceselor purulente ozonul este folosit la nivel local ca metoda epiotropa, cu efecte antibacteriene, antivirale si antifungice puternice.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

Perfuzii intravenoase de ser fiziologic ozonat
Irigatii cu ozon ale zonei afectate prin intermediul unei camere de plastic
Drenaj cu curgere si bandaj cu ser fiziologic ozonat

Numarul de tratamente cu ozon si intervalele dintre ele ar trebui sa fie determinate individual pentru fiecare pacient in functie de starea sa si de tabloul clinic.

In cazul unui tratament ales cum trebuie in ziua 3-4 se ajunge la o scadere a simptomelor de intoxicatie: scaderea temperaturii corporale, normalizarea somnului, a apetitului, imbunatatirea tabloului sangelui periferic. Dupa primele proceduri de terapie cu ozon, s-a observat o scadere a intensitatii durerii, o scadere a edemului, infiltratiei si hiperemiei in jurul ranii. Curatarea suprafetei ranii de microflora si de masele purulent necrotice este realizata in ziua 5-7 de tratament, aparitia granulatiei si inceperea epitelizarii este observata in ziua 9- 12. se ajunge la o crestere a nivelului de pO2 la tegumentul lezat; scaderea nivelului sanguine de glucoza, fibrinogen, uree, creatinina, produsi finali ai peroxidarii lipidice, molecule medii.

Terapia cu ozon reduce un timp mediu de tratament, scade numarul de amputatii sau volumul lor.

PANCREATITA

Investigatiile realizate au aratat ca in pancreonecroza se ajunge la intensificarea proceselor de peroxidare a radicalilor liberi, activarea proceselor proteolitice, tulburari ale homeostaziei. Datorita tulburarilor functiei celulelor beta, se ajunge la rezistenta la insulina, scadere a intensitatii metabolismului carbohidratilor, un deficit de energie si, ca rezultat al acetor lucruri, la insuficienta apararii antioxidante si o scadere a potentialului proteolitic al plasmei. Pentru normalizarea reactiilor homeostatice in cadrul acestei orientari metabolice este necesara corectarea potentialului oxido- reducator lucru care faciliteaza intensificarea functiei de sinteza proteica a ficatului, eliminarea hipoxiei tisulare, scaderea simptomelor in cadrul sindromului inflamator sistemic si intoxicatiei endogene, activarea proceselor reparative- regenerative (S.M.Tchudnych etc, 1995).

Astfel, eficienta terapiei cu ozon in tratamentul complex al pancreatitei distructive este verificata pathogenic.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

Perfuzii intravenoase de ser fiziologic ozonat
Spalarea circulatorie a zonei si a zonei extra- abdominale prin drenaj cu ser fiziologic ozonat

Terapia este realizata cu sub controlul indicilor biolochimici sanguini.

Folosirea terapiei oxidative in tratamentul complex al pancreonecrozei permite scaderea volumului de tratamente antibacteriene, solutii perfuzate, imunomodulatori si asigura o gama larga de efecte clinice: normalizarea temperaturii organsimului in medie cu 2-3 zile mai devreme, aparitia motilitatii intestinale active, imbunatatirea starii generale, stabilizarea indicilor hemodinamici, a homeostaziei si a statusului immunologic. Se ajunge la o scadere a frecventei insuficientei poliorganice si a letalitatii, imbunatatirea rezultatelor de tratament la pacientii din aceasta categorie.

Oricum, este necesar sa se acorde o atentie speciala acestor pacienti, care prezinta pancreatita cronica in antecedente. In aceasta situatie folosirea ozonului medical in tratarea stuatiilor patologice diferite poate conduce la o agravare acuta a pancreatitei cu o forma severa datorita eliberarii enzimelor proteolitice puternice. Daca apare o asemenea situatie, este necesar sa se intrerupa terapia cu ozon si sa se inceapa tratamentul de terapie intensiva clasic.

Magazin online

Produse naturiste

Cauta produs

web design & development: Web Art Design